9 august 2022

„Îmi stârnesc arta din Spaţiul Mioritic”

-interviu cu sculptorul Vlad Emană-

Eram curios de unde vine numele de Emană. M-a lămurit repede că l-a ales ca nume de artist. Şi m-a rugat să nu-i greşesc numele adevărat când scriu contractul cu el, fiindcă toată lumea îi greşeşte numele de famile. Evident că amintrat şi eu în mareea funcţionărimii care uită să fie atent la amănunte importante, cum ar fi o literă în plus sau în minus, şi am scris şi eu Bogdan, în loc de Bodan. Adevărul e că Vlad emană şi umor nu doar artă.

-Ce aventuri ar putea avea o căpiţă la oraş?

-Sincer, nu mă aşteptam la întrebarea asta! Foarte multe contraste. Între firesc şi nefiresc, într-un spaţiu necunoscut pentru ea. Cred că s-ar distra de minune într-un oraş!

-Ideea ta era bine conturată încă de la propunerea proiectului. Erai chiar indignat, oarecum, de faptul că artiştii plastici uită să evoce Spaţiul Mioritic, valorile tradiţionale. Te-ai întors la aceste valori sau îţi stârneşti arta din ele?

-Îmi stârnesc arta din ele! E o zonă cu specific şi cultură aparte, în care pot conserva obiecte şi trăiri. E Spaţiul care mă inspiră cel mai mult. Iar eu sper să îi aduc un plus de valoare.

-De ce te-ai mutat din Cluj la Timişoara? Trendul e invers!

-Pentru că eu cred că aveam nevoie de o schimbare. Sunt clujean, dar cred că direcţia în care merge Clujul nu va face bine oraşului. Oferă tot mai puţină calitate vieţii. Timişoara e un oraş mai neglijat, dar e mai aerisit. În special, din punct de vedere cultural. Pe de altă parte, am şi ieşit din zona mea de confort, fapt ce a dus la naşterea altor proiecte.

-Ai avut şansa să găseşti în piatra aleasă de tine o fosilă. Cum e să spargi memoria pietrei?

-Memoria pietrei nu a fost spartă, ci cred că a fost scoasă la iveală cu aportul meu. Eu nu am făcut altceva decât să o scot la lumină. Nu toată ziua ai şansa să faci şi muncă de arheolog. Am întâlnit multe artefacte, dar nu am mai găsit aşa ceva într-o piatră.

Ovidiu Balint